Monumentele istorice din Romania             Romana English

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate

Descrieri/Comentarii

emilia / 23-Jul-2009

Biserica Domneasca "Adormirea Maicii Domnului" a fost ridicata in anul 1583 de Petru Cercel si refacuta in 1698 de Constantin Brancoveanu.
Dupa multe alte imbunatatiri si transformari, intre anii 1907-1910 a fost restaurata de arhitectul N. Ghika-Budesti.
O noua restaurare din 1961 a urmarit consolidarea edificiului prin betonarea canalelor fostelor centuri de lemn ingropate in zidarie, suprabetonarea boltilor si arcelor, executarea unor centuri de beton armat la bazele turlelor si refacerea acoperisului si fatadelor. Au fost reconstituite totodata si vechile pardoseli din caramizi asezate pe lat.
Biserica domneasca mare a fost realizata dupa modelul bisericilor de tipul "cruce greaca inscrisa", biserica domneasca de la Curtea de Arges si cea metropolitana din Targoviste.
Ctitoria lui Petru Cercel s-a inspirat mai ales din arhitectura ultimei, de care se deosebeste prin incoronarea pronaosului cu doua turle mici, ridicate pe baze prismatice, dupa modelul manastirii Dealu, si prin alipirea pe latura de apus a unui pridvor deschis.
Planul are impartirea obisnuita, altar, naos si pronaos, la care se adauga spre vest pridvorul, iar dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior al bisericii masoara 14 x 30 m.
Pridvorul este acoperit cu o bolta semicilindrica lunga, dispusa transversal fata de axul intrarii si marginita de 12 stalpi de zidarie cu sectiunea octogonala, pe care se sprijina tot atatea arce.
Pronaosul, apropiat ca dimensiuni de pridvor, este acoperit in partea centrala cu o mica bolta semicilindrica, incadrata de cele doua turle.
Naosul spatios si monumental, are catre mijloc patru stalpi din zidarie pe care se sprijina patru bolti semicilindrice, dispuse in cruce, care sustin turla cea mare. Compartimentele cuprinse intre bratele crucii si patratul planului, sunt acoperite cu cate o cupola mai mica.
Partea de rasarit se compune din absida altarului flancata de doua abside mai joase, proscomidia si diaconiconul, boltite cu semicilindri longitudinali.
O nisa terminata cu un arc trilobat, sprijinit pe o coloneta torsionata, odinioara aurita, a fost reamenajata in grosimea zidului de nord al altarului, spre sfarsitul secolului al XVII-lea.
Tot din perioada refacerilor brancovenesti dateaza si jiltul arhieresc din piatra, aflat sub fereastra din axul altarului. De o parte si de alta a jiltului se afla o bancheta din caramida (sintron), pentru soborul de preoti.
Pe latura de apus a naosului se afla un balcon (cafasul), sustinut de arce si bolti care se descarca pe doi atalpi interiori si pe o coloneta de piatra. Prin intermediul cafasului, legat de galeria suspendata, domnul tarii putea trece direct din casele sale alaturate, in biserica.
Scara care duce din naos catre cafas are balustrada sculptata cu motive orientale, des intalnite la constructiile brancovenesti.
Ancadramentele usilor, terminate in partea superioara cu profile in acolada, sunt decorate cu rozete sculptate, cu impletituri sau bumbi in relief.
Prima pictura din vremea lui Mihai Viteazul, pastrata partial, se caracterizeaza printr-un colorit deosebit de luminos, alternand nuante de rosu, verde, ocru si alb.
A doua pictura din epoca brancoveneasca, apartine unei echipe de mesteri zugravi care a realizat si pictura bisericii mari a manastirii Hurezi, echipa condusa de Constantinos, ajutat de Ioan, Ioachim si Stan.
Pe peretele vestic al pronaosului se afla tabloul votiv, care reprezinta cea mai ampla galerie a unor chipuri de domni munteni, pastrata in pictura unei biserici : Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Radu Serban, Constantin Serban Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.
(dupa "Targoviste Monumente istorice si de arta" de Cristian Moisescu - Editura Meridiane Bucuresti 1979)